rasarit

e un rasarit de septembrie.. un rasarit plin de lumina, dar atat de rece.. chipul tau e usor mangaiat de cateva raze ce au reusit sa treaca de fereastra prafuita.. sunt gelos ca ele te pot atinge in fiecare dimineata, iar eu, grabit in aceasta fuga a supravietuirii nu apuc sa te privesc atat de atent in fiecare dimineata.. dimineata asta e mai speciala, nu iti pot vorbii, dar iti pot scrie.. "iubita mea, daca maine as disprea, ti-ai amintii oare de degetele mele ce iti conturau trupul delicat parca desprins din sclupturi renascentiste? mirosul de tutun ti-ar amintii de sarutarile mele? tigara ce inca fumega in scrumuiera ti-ar spune povestea de noapte buna asa cum o faceam eu? ai putea lasa alte buze sa-ti tatueze celulele".. iti simt fiecare gand si traire, privindu-te dimineata de dimineata..