05:30, sunt pe geamul balconului tau, fumez plangand... Nu sunt lacrimi de tristete iubita mea, sunt lacrimi de bucurie ca esti, ca sunt, ca suntem si m'am trezit in brantele tale privind zambetul tau. Tu dormi invelita de fumul tigarii ce intra nonsalant in casa si de lumina unui zambet ce ti-a ramas tiparit pe chip de aseara. Parul iti acopera sanii sfiosi si mainile delicate imi pastreaza locul cald. Pictor sa fi fost, as fi surprins acest moment realizand cel mai complex tablou. Sunt cateva zile bune de cand ma trezesc aici, de cand adorm aici. Zile bune de cand impartim fiecare secunda, zile in care fiecare tigara imortalizeaza zambete si iubire. Scrumiera imi e plina de zambete, nopti albe, dragoste, cafele dulci.
Ma trezesc inaintea ta, sa te vad dormind si sa-ti conturez fiecare trasatura in fumul perfect a tigarii matinale. Piela ta miroase a cafea tarzie, iar casa ta pastreaza parfumul primei zile in care am calcat pragul ei. Oricat as locui aici, nu imi pot obisnui simturile cu acest parfum, simtindu-l mereu. E un parfum atat de calm, linistit, ce completeaza perfect muzica ce canta mereu, oriunde. Fiecare obiect din casa asta se completeaza reciproc cu altul... Totul este un univers perfect simetric construit dupa bunul plac a unei divinitati absolute, o divinitate intruchipata intr-o femeie, tu.
wow...meriooo :D...lovely <3
RăspundețiȘtergere