Eram in fata ei, o priveam incert si cu un tremur pe buze. Era atat de frumoasa dar si atat de departe. Nu stiu ce e in sufletul ei sau cine e in inima ei. Pot fi un simplu trecator prin patul ei patat cu lacrimi sau pot fi eu motivul zambetului ei. Ii ating temut chipul tremurand de emotie. Cum am ajuns aici? De ce eu am fost ales din intregul univers sa o ating, sa impartim somnul tarziu si sa ma indragostesc de ea. E o dragoste ciudata, ea are ceva aparte, doar ea. Nu reusesc sa'mi aprind tigara ca ea se trezeste si'mi sopteste "buna dimineata...". Vocea ei imi patrunde pana in cele mai adanci colturi ale mintii si rasuna ca'ntr'un ecou infinit. Putin nedumerita de prezenta mea, zambeste nonsalant si ma'ntreaba "cafea sau ceai?". Intreaga dimineata ne'am petrecut'o privindu'ne fara sa spunem prea multe. Ma privea cald si ma atingea usor din cand in cand. Ma saruta sfios pe gat spunandu'mi sa nu plec, sa nu o parasesc. "Te astept din prima zi in care te'am vazut, te astept si acum ca ai venit, te rog, nu pleca". E o mizerie in mintea mea, zeci de ganduri incearca sa se aseze la locul lor si sa poata exprima ceva. Sa fie oare vorba despre o iubire imposibila ce a spart barierele universului? Sa fie adevarat tot ce imi spune? Sa existe, oare, cineva care sa ma fi asteptat in tot acest timp in care am calatorit prin zeci de suflete goale si reci? Un gand ciudat si nesigur isi face loc in mintea mea, sa fie ea, oare, cea ce imi bantuie visele si isi varsa dorinta si iubirea in scrierile tarzii? Stau la pieptul ei, ascultandu'i inima ce isi mareste pulsul cu fiecare respiratie. Mainile ce ma ating, tremura. O lacrima ii uda usor buzele mari in timp ce trage puternic aer in piept sa zica ceva. S'a oprit. Inima ii bate puternic dar tace strangandu'ma puternic in brate. Sa fie oare raspunsul la toate intrebarile?! Aceasta sa fie nevoia umana de atasare? Privesc pierdut tavanul perfect alb. Sunt in bratele ei, sunt intr'o lume ce mi'a fost straina pana acum. Mi'e frica de fiecare secunda alaturi de ea, dar imi place. Acum e doar a mea si nu voi mai pleca in plimbari singure printre suflete pustii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu