almagam

in furtuna de fum din profunzimea patului,
iti zaresc silueta ascunsa privirii omului.
un jalnic scriitor pierdut in capcana sufletului tau
ambitionat de tigari si melodrame, loveste disperat
sa sparga peretii de tacere a unui cavou de inger rau,
drama unui muritor de rand pe drumul trist
a fericirii tale, dama ce sorbi cu atata pofta, mizeria
sanatoriului mintal din care nasc aceste razboaie din romantismu
in care tu, te joci, glumesti, si'ti bati joc de imaginatia
prin care am creat un demon al romantismului meu
ce a scapat din lanturi, calcand in cale reguli si armonii
bantuindu'mi fiecare colt al imaginatiei, scrijelindu'mi peretii
cu durerea lui, urlandu'mi in vise, cersind moarte
fara rima si inteles, doar sa nu mai, sa nu mai sufere.
si l'am omorat in aceste randuri, imi urla si acum in minte
se stinge in durerea si chinul romantismului din mine
ravasit imi urla indurare, tusind in perdeaua de fum
"m'ai nascut in romantism si am trait in romantism
acum mor in versuri fara rima si sens, mor ca o javra.
te'ai folosit de mine, am fost un tablou in furtuna
si ma sting acum, in durere si iubirea ei de care ma despart.
nu ai cum sa faci asta, mereu voi fi aici, sunt nemuritor".
l'am cautat ingrozit in multe suflete, scrumiere si pahare
l'am cautat ingrozit in multe cearsafe, buze si nopti pierdute
l'am gasit in sufletul tau, imbratisandu'ma'n ploaie
suntem unul si acelasi, un demon, iubita mea!