Draga necunoscutule,
Era o seara linistita, calda, stiam ca era ora la care mereu te puteam vedea. De fiecare data veneai fara sa stiu. Simplul fapt ca te stiam acolo, imi oferea o oarecare siguranta, ma simteam protejata. Contez pentru cineva, stiam ca zambetul acela din toate celelate zile ma va face sa ma simt mai bine. Toate probleme se sfarseau de fiecare data cand ma apropiam , simteam cum inima incepe sa imi bata tot mai tare, nu pot sa explic de ce. Dar asteptam cu nerabdare momentele in care veneai. Nu se intampla mereu. Te-am asteptat de multe ori si nu ai venit, simteam cum ma apasa greutatea problemelor.. De fiecare data cand te vedeam, se deschidea o lume, o lume in care eram doar noi si nu conta nimic, nu era nimeni. Ne priveam timp de cateva secunde si vedeam dincolo de noi parca ne cunoastem de atata timp, si suntem atat de obisnuiti. Ne cunoastem orice gest, orice privire. In momentul cand te privesc, imi doresc sa ma apropii tot mai tare, simt ca daca ajung la tine, nu imi mai trebuie ceva. Probabil e ceea ce lipseste. Simt nevoia sa'ti vorbesc, sa'ti ating mana.
Ma simt atat de speciala, poate pentru ca nu am intalnit pana acum toate aceste trairi, pentru ca le transmiti intr'un mod in care ma da peste cap total, si imi revin cu greu. Imi e frica de multe ori. Nu am avut parte de ele, cel putin nu in modul asta. Ma gandesc ca poate nu sunt pregatita pentru trairi asa de puternice, ma gandesc ca poate imi fac sperante aiurea, ca gandesc departe ... dar se merita. Nu stiu ce va fi pana la final, nu stiu ce se va intampla. Imi doresc sa fie la nesfarsit, sa nu se sfarseasca visul si sa nu ma trezesc, poate ca e prea bine. Uneori ma gandesc si nu stiu de ce ai aparut in ziua aceea, de ce tocmai atunci, de ce eu. N-o sa gasesc raspuns la intrebarile astea care ruleaza asa in mintea mea. Nu pot nici macar sa stopez ce se intampla, sa vad daca e bine si apoi sa reiau, sau sa-mi controlez toate sentimentele. Credeam ca stiu ce inseamna, ca stiu cum sa reactionez in unele momente, dar se pare ca nu e asa. Am observat ca ma pierd usor. Daca s-ar termina, as relua stari vechi si aiurea, pe care am ajuns sa le dispretuiesc. Sunt multe momente in care imi doresc sa nu revina ce a fost, si sa continui drept, sa merg in continuare cu ce e. Imi e ciudat. Toate trairile , sentimentele, emotiile ma ridica deasupra. Gasesc un scop in tot ceea ce fac. Am pentru cine. Probabil daca nu ar fi, m-as plafona. De obicei, am zis, "ma atasez repede de persoane". Rare sunt cele de care ma atasez profund, atat de profund incat sa nu stiu si sa nu inteleg ce mi se intampla cand sunt langa persoana respectiva. De fiecare data cand te zaresc, ai acea sclipire in ochi, imi bate inima atat de tare incat simt ca'mi iese din piept ... te privesc si ma pierd total. Iubesc felul cum zambesti. Exprimi inocenta, puritate si simt ca daca te privesc ma pot indeparta de tot. Acea privire alunga tot ce e nepotrivit. Un zambet, imi schimba intreaga zi.
Cu drag si dor, a ta,
"necunoscuta"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu