Dupa cum bine stim, fiecare lucru din univers are o menire, un scop si probabil un final. Timpul nu iarta, si arunca cate o pastila de adevar pentru toata lumea. Acest lucru se pare ca l'am simtit in momentul in care necunoscuta ce ma urmareste, se pare ca oriunde as pleca, m'a asteptat la iesirea dintr'un magazin de cartier. A fost cam asa.
"Am intalnit pe cineva in magazin.. Persoana aceea, care mi-a zambit cu ceva timp in urma. Asteptam sa fie singura.Venise momentul,dar de aceasta data putin diferit, din privirea ei am inteles ca toate celelalte intalniri ,scurte, zilnice se vor reuni in una singura. Simpla, cu multa tensiune ,sentimente confuze,frica..O frica poate putin inexplicabila pe alocuri.. Din momentul scurt al intalnirii , m-am gandit la faptul ca urma sa fie a mea in seara aceea, aveam un sentiment triumfator , o intalnire lunga, putine cuvinte, o tacere de mormant uneori. Am simtit pentru prima data. Stiam ca locul ei e acolo. Asteptam cu nerabdare sa treaca timpul. Trecea greu. Venise pasnic, calm. Gandeam amandoi probabil ca urma sa fie “ noaptea noastra” de aceasta data. Eram plini de emotii, ne incurcam in cuvinte,eram neindemanatici, dar simteam de fiecare data cand ne privim ca urma o aproapiere. Imi era teama sa o ating. Simteam ca este atat de firava incat am sa o ranesc. Nu stiam cum sa reactionez. Insa orice cuvant al ei, ma schimba radical. Treceam prin stari si stari, care aveau o profunzime incredibila. Simteam ca vroia sa spuna anumite lucruri, dar de multe ori ceva ma oprea. Dupa toate cuvintele, simteam ca era momentul sa ating buzele ce mi'au invadat fiecare parte a imaginatiei bolnave, nu stiam daca urma sa regretam, sau era bine ceea ce faceam. Am avut parte de imbratisari calde in care o simteam atat de aporape. Simteam cum ii bate inima la fiecare atingere de a mea, de fiecare data cand buzele mele o atingeau , avea fiori. Nu putea sa isi explice de unde toate acestea, de ce atunci, si de ce cu mine, probabil ca nu mai simtise de mult aceste sentimente si probabil ca nu mai avusese de mult gandurile acestea. Simteam ca vrea sa se apropie dar poate ca avea si momente de ezitare. Simteam frica la orice atingere. Atingandu'i buzele simteam acea siguranta a serii de august tarziu. O simteam in totalitate, parea ca ii stiu fiecare gest, parea ca ne cunoastem de la inceputul lumii, si abia acum reusisem sa ne intalnim si sa ne eliberam amintirile si sentimentele acumulate prin micile manifestari. Simteam tristete, in unele momente. Nu-mi explic de ce. Reveneam si o priveam, stiam ca nu are ce cauta acel sentiment. Probabil nesiguranta, si evenimentele ce ne'au intristat viata era cauza acelor sentimente triste ce ne dezechilibrau. Era acolo, o aveam, era doar a mea. Nu stiu unde duce. Si imi pun vesnica intrebare, de ce? De ce incep sa tin la ea? De ce e in viata mea? De ce imi raspunde cu aceleasi trairi, si aceleasi sentimente? Ce am facut ? De ce merit toate aceste? De ce are nevoie de mine? De ce imi vorbeste atat de frumos si de ce e atat de profunda? De ce e asa? De ce am cunoscut'o? Nu voi avea un raspuns, si stiu ca de fiecare data cu fiecare intalnire vor aparea tot mai multe intrebari, fara raspuns de asemenea. Imi doresc sa nu pierd lupta, imi doresc sa continuie in doi fara ca vreo unul din noi sa cada la pamant. Prezenta ei era una sublima, forma buzelor, parfumul ce o'nvaluia, ochii mari si plini de mister, toate proveneau dintr'o lume misterioasa, o lume ce nu e observata de orice trecator indiferent si grabit in aceasta lume a vitezei. Eu, eu m'am oprit pentru o clipa sa privesc in aceasta lume, sa privesc dupa acel machiaj subtil ce ii invaluia tenul delicat. Ce am vazut acolo, am inteles ca trebuie sa ramana secret. Daca acea lume ar fi invadata de fiecare trecator probabil inocenta si intreaga fiinta ce o ascunde ar disparea devenind un simplu muritor grabit in aceasta lume. Am inteles ca trebuie sa o apar si sa rapesc o parte din ea, sa o asez in cuvinte pe foile mele murdare. Imi era frica de acest lucru, imi era frica sa nu o ridic pana la divinitate si apoi demonului romantismului sa o doboare, dar ea nu e asa, ea e diferita, are aceasta lume in privire si secrete pe buze. Acele buze nu trebuie sa simta gustul sarat al lacrimilor patate de rimel. Nu a vrut sa facem cunostinta, zicea ca ne cunoastem de cand lumea a luat nastere, si nu are rost sa ne pierdem timpul in formalitati de genul. Ne vom vedea mereu, e langa mine oriunde as fi, orice as face. "Sunt foile tale, sunt cuvintele tale, sunt intreaga ta creatie ce a luat nastere. Eu sunt muza ce'ti invadeaza mintea de fiecare data cand scrii sau visezi. Scrie, aseaza'ma'n cuvintele pline de inteles si da'mi forma in visele tale. Vom fi mereu impreuna!". Aceste cuvinte m'au lasat fara glas si am inteles ca ea, ea este defapt demonul ce ma bantuie in vise si'n scrieri. Ea este demonul ce omoara fiecare muza. Tremuram la fiecare cuvant ce'l rostea, si inca tremur doar la gandul ca e acolo si ma priveste. "
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu