E dimineata. Stau langa ea in pat, o privesc confuz. Cum am ajuns aici? Imi aprind o tigara si incerc sa'i conturez trupul in fumul dens. E atat de fericita cand doarme, spune ca'n somn viziteaza o lume in care exista doar doi oameni. E o lume in care nimeni nu are acces si nu intelege de ce ea este un privitor al acelei lumi. O lumina calda ce strabate fumul se aseaza cald pe sanul ei drept luminandu'l ca pe cea mai de pret bijuterie a omenirii. Mainile ei, atat de fine, imi cuprind abdomenul slab. Nu a fost o noapte de dragoste, a stat in bratele mele pana a adormit. Mi-a vorbit atunci pentru prima oara despre ea. Nu stiu de ce, nu stiu nici macar daca voiam sa aflu. Vezi tu, n-as putea niciodata sa-ti explic cum era ea. Poate daca o intalnesti intr-o zi, tu o sa o vezi altfel. Vei fi de acord ca e frumoasa,.cu buzele rosii si pline, o sa te strapunga parfumul ei , dar n-o sa intelegi niciodata cum o vedeam eu. Nici n-ai avea cum altfel, caci eu o priveam prin ochii unui scriitor ce a intalnit muza in carne si oase. Am incercat sa'i conturez fiecare linie a corpului in mangaieri usoare. Dar sa iti descriu tie cum era, nu pot. Cuvintele m-ar limita, n-as putea nicicand sa te fac sa intelegi ce insemna ea pentru mine.“frumoasa” mi se pare un cuvant fara sens, sa spun ca era “fascinanta” e mai mult un cliseu… desi da, era pur si simplu fascinanta, vulnerabila si sigura pe ea in acelasi timp, avea un fel de a fi care iti lua ochii, simpla ei prezenta te facea sa uiti ca ar mai fi fost si altcineva in jur. Ramaneai buimac numai privindu–o si nu stiai ce ai în fata ta: un copil slab si inocent sau o femeie in toata firea, nu stiai ce ai vrea sa-i faci, sa o iei în brate si sa o protejezi sau sa rupi hainele de pe ea? Avea cel mai frumos zâmbet si nu stiu altii ce au vazut la ea, dar eu de ochii ei tristi si plini de farmec m-am îndragostit. Era o contradictie, un mister, si pentru mine tocmai asta o facea atat de speciala. Era singura persoana care ma determina sa scriu cat mai mult, sa o asez in zeci, poate sute de cuvinte, sa o ating delicat cu fiecare litera si ii conturez formele sublime in randuri. Cand am cunoscut'o mai bine ,aveam sa aflu ca imaginea asta perfecta, doar atat era, o imagine. Era un copil, nesigur ,in ea se ascundea cel mai trist suflet pe care il intalnisem vreodata. Era neincrezatoare ,ezitanta, singura. Nu ii placeau oamenii, cu toate ca se invartea printre ei , si nici nu ii lasa sa se apropie de ea. Nu am inteles niciodata, sa ai nevoie de caldura, dar sa stai in intunericul propriilor ganduri, sa iti fie foame de iubire .. dar sa o refuzi , deoarece poate uneori parea ca nu vine de la persoana care trebuie. Cu toate ca uneori le accepta pentru a'si hrani sentimentele, pentru a umple lipsurile. . Zaceau contradictii una peste alta. Imi lumina privirea cu cel mai frumos zambet. De multe ori.. Nu'i venea sa creada ca exista atat adevar, atata sinceritate si atata caldura pe lumea asta, din partea cuiva. Nu intelegea modul cum poate fi inteleasa doar dintr'o privire, si devenea adesea confuza. Incerca sa inteleaga toate aceste lucruri, poate prea fara sens, dar o ridicau pe cele mai inalte culmi. A observat ca toate au un sens, atunci cand are cine le da un sens. Se afunda in gadurile ei.. se plimba agale printre ele... Ii era teama ca oamenii nu vad dincolo de un ambalaj frumos, de mutle ori.. si privesc totul ca si cum ar fi un tablou intr'o galerie de arta ..vor fi furati de piesaj ,pe moment iar apoi vor intoarce spatele si vor pleca fara sa se mai uite macar pentru cateva secunde in urma. Nu multi vor reusi sa descopere povestea de dincolo de panza, si prea putini o vor intelege. Foarte rar se uita in ochii mei, in ochii oricui .Nu se asteapta nimeni ca acel chip frumos sa ascunda si o oarecare adancime sufleteasca . Am inteles de la ea, ca ii e teama sa nu ramana singura. Frumusetea e trecatoare, iar daca eu fac la fel ca restul , iubirea mea se va duce odata cu tineretea ei. Avea un zambet copilaresc, era incantatoare , misterioasa cu privirea ei calma si cufundata în linistile coplesitoare. Era dezgustata de cei din jur, de inconstienta lor ,dar se dispretuia intr'un fel pentru ca nu se considera demna de a fi iubita, si credea ca nu merita prea mult. Salva aparentele cu un simplu zambet... insa cine putea sa vada dincolo de el... cu adevarat cine vedea, o fascina. Nu se intampla asta foarte des, ba chiar o singura data... si a fost captata. Traieste o iubire nemarginita de atunci.. nu credea ca e posibil... A reinviat. Poate si acum se mai simte trista si singura. Dar stiu ca acele goluri vor fi umplute. Se gandeste de multe ori inainte sa faca un lucru si cu toate astea se intampla sa dea gres, nu regreta foarte multe deoarece considera ca toate se intampla cu un scop. Ii vede pe oameni cat sunt de superficiali, si macar pentru o secunda cred ca isi doreste ca toti sa aiba suflet, si sa iubeasca cum iubeste ea. Dupa ce a adormit, am sarutat'o pe frunte, si am ramas langa ea sa o privesc cum doarme. Nu am putut dormii, eram atras de perfectiunea ce o intruchipa. O priveam fara sa ma satur. Fumam din cand in cand.
Cuprinsa de un somn letargic
iti mangai trupul perfect, melancolic,
si'mi aprind o tigara sa'mi completez universul.
Divinitatea feminina, cum te'ai pierdut in gandul
si'n imbratisarea unui pacatos asemenea mie?
Iti simt si acum buzele cum imi saruta pleoapele.
Metamorfoza mea luand sfarsit, m'am intors
sa iti fiu jucaria copilarii cu care adormi
fara sa iti pese de ziua urmatoare,
fara ca gandurile sa iti faca nopti albe.
Personaje de basm in fumul de tigara,
te mangaiau si incercau sa iti sopteasca
"nu pleca, nu ne lasa, nu vrem sa te raneasca"!
Parul tau asemenea firelor de catifea
imi invadeaza universul care statea sa cada
pentru ca a mea simpla tigara, se termina
in groaznicul urlet a sufletului, de a nu te lasa.
Adormim impreuna incojurati de sute de personaje
ce ne vegheaza somnul si trupurile amestecate
caci fumul ce ne incojoara e al tau suflet imprastiat
in asta camera goala unde al meu suflet e'ngropat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu