Bestia romantismului apus odata cu tine,
se zbate in zidurile reci de monotonie.
Ti'am intins lume de trandafiri,
petale, iubire si puternice parfumuri.
Te'am salvat din crima zecilor de poezii,
te'am ridicat in slava ingerilor, demonicii
amintiri a sanilor tai in care scluptam
vina crimelor sentimentale si codificam
iubirea noastra din tigari pasionale
si amorul din paturi pline de poveste.
Nu ai habar, iubita mea, cate suflete am ucis,
ce femeie au trecut pragul in lacrimi ce s'au scurs
fara rost in oceane si s'au spanzurat intr'un suras.
Nu poti povestii amorul adanc din privirea ta,
parfumul pielii tale catifelate si frumusetea ta.
Toti scriitorii lumii au incercat sa te contureze
in randuri deosebite, in cuvinte alese, metafore.
Da, iubita mea, nu au reusit sa te priveasca,
murind in chinuri aspre ale nebuniei ascunse
de ceilalti, facandu'te mai frumoasa in eterna
ta nemurire de care nu le vorbesti nici in amor
nici in clipele in care sangerand in patul tau, urla de dor.
De ce, iubita mea, de ce,
am fost eu alesul sa te
pot vedea, sa te ating, sa pot avea amorul
buzelor tale, gustul pielii tale, farmecul
sanilor tai si rujul pe filtrul tigarii?!
De ce, iubita mea, eu te'am vazut asa cum esti si nu ca altii
mi'ai ucis fiinta, ai rupt'o'n miliarde de stele cenusii
ai imprastiat'o'n aer si mi'ai numit sufletul univers,
loc in care tu sa'ti pui sufletul in trupuri murdare, sa fie ascuns.
Obsesia intregului univers si a amorului
ma aduce langa tine zi si noapte
fara sa iti dai seama, fara sa ma simti.
Te sarut apasat in fiecare noapte in care
visele nu isi au loc in trupul tau delicat.
Intreaga ta istorie am rezumat'o'ntr'o mangaiere,
ti'am patat sanul cu ea si te'am aratat lumii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu