timpul

timpul este cea mai mare problema a omenirii. este una din milioanele de intrebari ale omenirii la care nici cei mai mari oameni nu a putut raspunde. miscarea lui ne afecteaza pe toti, fizic, psihic sau in orice fel. problema mare este ca el se repeta, se intoarce, si la timpul nostru ne omoara, mai intai psihic, si usor, usor, fizic.

Uneori, facem lucruri pe care nu le gandim, pur si simplu din nebunia momentului facem un gest care, dupa un anume timp se transforma in blestemul sau bucuria unei vieti. Viata noastra isi urmeaza cursul pana in ziua in care se gandeste sa se opreasca. Ajungi in acel moment in care pentru o clipa, timpul pare sa stea in loc.

Ploua, cerul isi plange pacatul peste un mic orasel. El?!, el e un baiat simplu. Un simplu privitor al monotoniei zilnice a acelui orasel, un simplu artist neinteles de generatia lui ce isi rupe din inima si arunca in foi spre poezii si vise cinematografice. Nu are un trecut fabulos, crescut intre derbedei si conceptii drogate de alcool si alte vicii murdare. Uneori sta si fumeaza, pierdut, priveste in gol si savureaza fiecare fum. "Ce-i al meu e pus de oparte" asta imi spunea cand mai imparteam o tigara. Acum multi ani, si'a cunoscut viata in carne si oase, si de atunci si'a jurat ca nu o sa creada in nimic ce ii va aparea in fata. A dat cu piciorul zecilor, poate chiar sutelor de ocazii de a fi fericit. El, prefera sa fie singur, sa fumeze in vazul tuturor, sa studieze fiecare gest, se bucura sa citeasca oameni. Ea, genul de fata cu multi oameni in jur. Se trezeste plangand in fiecare dimineata si rade atat de fals la glumele altora. Discreta si inchisa evita mereu privirea altora. S'au intalnit pe bloc la o tigara, au simtit ceva ciudat in interiorsi au inteles ca timpul ii va aduce impreuna, nu stiau ca tot timpul ii va despartii. Timpul trecea, erau mereu impreuna, vorbeau mereu. Isi faceau promisiuni, vise si iluzii despre viitor. Toate au fost pana intr'o zi, cand, s'au certat, el a plecat si de atunci nu au mai stiut unul de celalt. Timpul trecea pe langa ei, zile intregi in care visau la celalalt, in care isi doreau sa se intalneasca, macar accidental. Anii au trecut, dar speranta de a se intalnii inca traia in fiecare, bine ascunsa de cunostinte sau de orice. Fiecare avea viata lui. Destinul nu a lasat totul la intamplare, si a facut ca intr'o zi, privirile celor doi sa se intalneasca din nou. Plini de emotii, s'au oprit pentru a'si vorbii. 'si'au dat intalnire, sa isi povesteasca, sa vorbeasca, sa isi aminteasca. Au fost cateva ore in care erau doar ei si lumea. Nimeni nu putea sa intervina in "raiul" lor. Cum timpul trece, a venit si momentul despartirii, moment in care, ea, din dor sa'l simta aproape, il strange puternic in brate. El ramane mut la gestul ei, ea s'a intors si a plecat. El ramane in ploaie si priveste in gol, fumand, cum ea se indeparteaza. Ea se uita cu coada ochiului in urma, sperand ca intr'o zi, sa mai poata sa'l simta macar, odata.

orice asemanare cu intamplari reale, este pur intamplatoare, personajele si actiunea este pur intamplatoare. acest text este un pamfle explicativ a semnificatii timpului.