un dor ( part.1 )

Aveam un dor nebun sa te scot din lumea aia urata, sa te aduc aici, in lumea noastra.. Uite o pagina ce sta sprijinita de perete.. defapt ce spun, casa noastra e o carte, o carte de povesti cu Zane si Zmei.. aici nu exist, nu existi.. aici e doar o suflare.. aici pot zbiera ca te iubesc, caci doar literele din coltul ferestrei ma vor auzi, si doar virgula din spatele urechii tale stangi ma va simti.. aici te pot strage in brate stingandu-mi dorul nebun si tot aici pot sta treaz noua vieti si inca o clipa, treaz sa te pot privii dormind.. aici, ooo doamne Dumnezeule cate iti pot face aici, cate as putea sa-ti spun, dar nu si azi.. azi doar te privesc.. azi te privesc cum, suparata ca ceaiul s-a racit, ai plecat in graba.. azi nu vreau sa opresc timpul sa te analizez si poate sa fac ceva.. azi am renuntat sa fiu ala, azi sunt eu.. am sa raman aici, o bucata din mine va ramane aici asteptandu-te.. voi iesii acus pe pragul casei noastre, imi voi aprinde o tigara si voi privii in zare, voi privii asteptand ca noaptea sa vina si undeva in departare sa vad o luminita, cat de mica, si atunci voi stii ca esti acolo.. nu te ingrijora, nu vei merge singura, nu-mi place sa fac asta, dar iti amintesc ca noi nu ne-am cunoscut, ne-am nascut impreuna.. priveste in dreapta ta.. nu acolo, pe jos.. da, eu sunt.. umbra ta.. mereu cu tine.. te voi urma si proteja oriunde vei pasii, si daca ai sa te simti singura vre-odata, doar aseaza-te.. te voi imbratisa.. sa nu ma strigi, nu e nevoie, nu sunt atat de departe sa fie nevoie.. iar daca vre-odata te vei intreba ce s-a intamplat cu casuta de litere si foi, nu-ti purta grija intr-acolo.. casuta va exista mereu, c-un ceai pe foc si.. eu in pridvor.. nu-ti fie frica draga mea, caci sunt mereu cu tine, si chiar daca e noapte si nici o lumina nu iti va veghea calea, eu tot acolo sunt.. nu am nevoie de lumina soarelui sau lunei sa pot aparea, am nevoie de lumina ta, lumina ta de inger.. hai priveste inainte si fugi, fugi cat te tin picioarele, darama toata padurea asta nenorocita ce a crescut din buruieni si cand nu vei mai putea merge, intinde-te, te voi incalzi.. iar daca iti va fi frig, nu te-ntoarce, inchide ochii si vei vedea casuta, vei avea mereu un ceai cald pe plita si prajituri in cuptor.. dar pana atunci fugi, fugi, fugi.. umbra ta, eu.. priveste in palma ta, e universul..

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu